Monica Neagu, colaborator U First pe teme de nutriție și dezvoltare personală, este fata cu cele mai frumoase bucle blonde, cu o siluetă perfectă și cu cel mai însorit zâmbet. Are o poveste de viață impresionantă, plină de provocări și tot atâtea reușite. Prin alegerile conștiente pe care le-a făcut, Monica a reușit să-și schimbe viața și să găsească împlinirea sufletească după care tânjim cu toții. Dar iată povestea ei, mărturisită cu vulneravilitate și curaj, chiar de ea…O lecție de viață despre suferința care naște transformare și evoluție personală.
„M-am născut acum 42 de veri, la Constanța, iar mai toată copilăria mi-am petrecut-o pendulând între mare și satul din Bărăgan unde trăiau bunicii mei paterni, care m-au crescut până la trei ani și unde îmi petreceam an de an, toată vacanța de vară. Viața la țară, aproape de natură, de animale, de câmpuri, ape și păduri, pe vremea când încă pâinea se făcea la moara din sat și toți oamenii își creșteau grădini de legume și viță de vie, iar noi, copiii, zburdam în picioarele goale pe ulițele satului de dimineață până seara și mâncam direct din vrej sau din pom – reprezintă cea mai frumoasă amintire de când eram mică și lucrul care și-a pus o amprentă puternică asupra mea.
Au fost și alte locuri și momente care mi-au marcat existența: anii din facultatea de Limbi Străine de la București, apoi anii din facultatea de Media și Comunicare de la Londra, apoi revenirea în țară și debutul celor zece ani petrecuți în redacția celor două reviste glossy din România – ELLE Deco și Beau Monde – în cadrul cărora am lucrat cu mândrie, tragere de inimă și pasiune.
Dar în 2014 am avut ceea ce pot numi acum o „criză existențială”, genul acela de experiență care pe mine m-a făcut să mă percep deodată ca un hamster care se învârte continuu și neschimbat pe rotiță, chiar dacă rotița mea părea să fie una roz cu fundiță. Cu un an înainte avusesem o întâlnire cu un medic naturopat care m-a motivat să-mi schimb peste noapte stilul alimentar – am încetat cu desăvârșire consumul de zahăr, cafea, alcool, carne și produse animale, concentrându-mă pe fructe, legume și crudități. De acolo, de la schimbarea chimiei corpului, s-a declanșat cel mai probabil și o schimbare a percepției și a minții, pentru că în 2014, cum spuneam, a apărut clar această idee că vreau altceva de la viață, că am nevoie de-un reset.
Așa că în decembrie mi-am dat oficial demisia și mi-am luat un an sabatic, care s-a încheiat apoteotic cu o excursie șamanică în Peru și cu concluzia că tot ceea ce mi se întâmplase bun, dar mai ales rău, până atunci în viață – din care menționez aici doar faptul că m-am născut cu o condiție neurologică evolutivă, care după vârsta de 35 de ani și-a ivit mai tare simptomele fizice, ce mă restricționează pe partea de mers și mișcare în general (seamănă cu scleroza multiplă, cu diferența că la mine e o afecțiune genetică și nu autoimună) – sunt simpli factori declanșatori, pentru că suferința naște, de fapt, transformare.
Așa m-am apucat să mă documentez în detaliu despre nutriție, spiritualitate și dezvoltare personală – pentru că aceste domenii m-au ajutat să ies din criza mea existențială și să încep, din 2015, să încerc diverse stiluri de viață – alimentația raw, vegană, vegetariană, pescolactovegetariană (la care sunt stabilită momentan), post negru, yoga, meditație, masaj, înot, citit, studiat, scris, petrecut timp conștient în natură și orice altceva învăț, încerc, practic.
Prin tot ce cred și fac de ceva timp deja, încerc să-mi țin cât mai mult mintea deschisă și lucidă la ce se petrece în mine și în jurul meu, să fac din asta o practică de viață. Și cu toate că lucrul la mine se petrece pas cu pas – I’m a work in progress – și am, ca orice om, zile și zile – mă bucur să pot spune că nu mai simt hamsterul din rotița roz cu fundiță. Atunci când te sui în carusel sau chiar în roller-coster, vederea de sus dezvăluie noi perspective și oportunități, de care aveam nevoie ca să nu rămân blocată într-un anumit punct (de neputință sau victimizare) și să pot merge mai departe.
Acesta e și sensul și intenția articolelor mele: să împărtășesc din descoperirile mele profesionalo-personale, să aduc o perspectivă care poate aprinde în cineva un beculeț pozitiv. Mie mi-au fost călăuzitoare și folositoare multe din cunoștințele altora, așa că mă bucur să dau și eu ceva mai departe aici!”