Nevoia de a avea dreptate poate conduce cu uşurinţă la interaţiuni nesănătoase atât în relaţia cu propria persoană, cât şi în relaţia cu ceilalţi.
Aproape fiecare persoană s-a găsit într-o situaţie conflictuală, fiecare susţinea dreptatea personală şi era concentrat pe găsirea argumentelor pentru a obţine aprobarea dreptăţii lui. Conflictul poate culmina cu intruziune şi agresivitate verbală pentru că cel care consideră că deţine dreptatea are tendinţă de superioritate şi falsa impresie că îi poate controla pe ceilalţi. Această tendinţă este asociată cu o puternică dorinţă de a-i schimba pe cei din jur pentru a-i conduce să gândească sau să acţioneze asemenea lui. Emoţiile negative implicate într-o astfel de interacţiune sunt resimţite de toţi participanţii atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv.
Nevoia de a avea dreptate
Atunci când individul trăieşte guvernat doar de nevoi şi dorinţe, golul interior se adânceşte în aşa fel încât presiunea asupra lumii exterioare creşte. Odată cu aceasta stări profunde de nesiguranţă, insuficienţă, tristeţe, furie şi frustrare. Este acea presiune exercitată pentru a-i fi satisfăcute nevoile şi a cere lumii să îi fie umplut golul interior. La nivel fiziologic este o stare permanentă de stres, hormonii de stres sunt cei care guvernează biochimia organismului atunci când focusul este doar pe punctul lui de vedere şi pe apărarea dreptăţii sale, considerate literă de lege, absolute.
Dreptatea și starea de… război
Nevoia de a avea dreptate poate ascunde o nevoie de aprobare din partea celuilalt, tradusă în termenii relaţiei ca nevoia de afecţiune şi de iubire. Atunci când celălalt este de acord cu tine, când ai dreptate, simţi că eşti acceptat şi iubit.
În relaţia cu ceilalţi, individul devine participant al unui război în lupta pentru dreptate. Războiul are de obicei consecinţe negative pentru toți participanţii. Sunt pierderi şi victime de ambele părţi. Lupta mobilizează toate resursele individului pentru că ceea ce contează este doar câştigul. Iar la final, nu mai există nicio relaţie, sunt doar pierderi, lipsuri, victime şi multe emoţii …
O abordare deschisă a vieţii presupune acceptarea faptului că suntem diferiţi de ceilalţi. Modul în care ne raportăm la exterior este dreptatea noastră asupra căreia am ajuns în urma experienţelor de viaţă, nu este o dreptate bună sau rea, ci este ceea ce am învăţat în „papucii” noştri. Abia apoi putem extinde acceptarea asupra celorlalţi accesând empatia, compasiunea, blândeţea şi iubirea.
Teme de contemplare asupra dreptății
Conştientizarea că responsabilitatea asupra interiorului este a fiecăruia dintre noi şi că fiecare persoană are propria individualitate, unicitate şi autenticitate ne ghidează spre acceptare şi deschidere către o multitudine de „dreptăţi” şi puncte de vedere.
• Oare cum ar arăta o zi din viaţa ta dacă ai renunţa şă ai dreptate şi ai începe să îl asculţi pe celălalt?
• Oare cum s-ar schimba relaţia când cealaltă persoană va avea atenţia ta?
• Oare cum te vei simţi în corpul tău şi în relaţie cu oamenii din jurul tău?
• Tu când începi să creezi o lume plină de prezență, bucurie şi iubire în interiorul tău?
• Cum ar fi să începi chiar de acum să te apreciezi şi să te iubeşti aşa cum eşti?
Aceasta este frumuseţea relaţiilor, iar relaţiile încep cu tine!
Urmărește video-ul Mădălinei aici: https://www.youtube.com/watch?v=cESBVpMaS4s
