Fiecare dintre noi percepem viața în modul propriu. Conotația pe care a căpătat-o cuvântul depresie în secolul nostru este din ce în ce mai puternică, însă eticheta care i se pune este de multe ori eronată.
Spun acest lucru pentru că oamenii se grăbesc să judece stările celorlalți și este la îndemână să folosească cuvinte precum depresia… dar nu orice moment de tristețe, sau apatie, izolat într-un context, este depresie. Teama de respingere și judecată împiedică persoanele cu depresie să apeleze la specialist sau să ceară ajutorul apropiaților.
Este important de clarificat faptul că depresia aduce un cumul de emoții, stări fiziologice și comportamente ce afectează întreaga ființă, pe o anumită durată de timp, persistentă. Nu este afectat doar modul în care persoana se percepe pe sine, ci și modul în care percepe lumea și viața în general.
Într-o experiență neplăcută, o persoană poate simți tristețe și dezamăgire, aducând în discuție subiectul de câteva ori punând accent pe cât a fost de afectat emoțional și personal, aceasta pentru a ventila emoțiile. După care se mobilizează, își regăsește resursele și bucuria vieții.
Tristețe versus depresie
Tristețea este o emoție la fel de importantă ca și alte emoții, cum ar fi bucuria, frica, entuziasmul, dezamăgirea etc. Fără abilitatea de a simți tristețea nu putem dezvolta empatie sau activa curajul și puterea mobilizatoare. A simți tristețe într-o experiență neplăcută (pierderea unei persoane dragi, concediere, pierderea unei relații, pensionarea, boala sau rănirea propriului corp sau a persoanelor dragi etc.) este parte a tabloului normalității umane. Iar modul în care persoana gestionează emoțiile conduce către maturizare și responsabilizare. Există o probabilitate ca astfel de evenimente să conducă la depresie, dar este de reținut că fiecare individ este unic și are propriile reacții.
Recunoaște simptomele depresiei!
Putem suspecta diagnosticul de depresie când ne confruntăm cu următoarele situații:
– o persoană simte tristețea zilnic, sau o mare parte a zilei, asociată cu câteva dintre următoarele (foarte rar o persoană are toate simptomele) : este pesimistă în ce privește perspectiva viitorului, are viziune negativă despre propria persoană cu sentimentul de nemulțumire și devalorizare, senzație de vinovăție, lipsa interesului pentru diverse lucruri, evită contactul cu prietenii și are tendința de izolare, lipsă de concentrare și energie, depune efort și resimte dificilă implicarea în sarcinile de muncă sau casa; stări de anxietate, idei de autovătămare sau suicid.
– la nivel fiziologic: plânge frecvent sau are ochii înlăcrimați; mișcările sunt lente și vorbire lentă; sunt vizibile schimbări ale apetitului și pierde semnificativ în greutate; probleme digestive; acuză dureri de cap; amețeli; libido scăzut; stare de oboseală fără să aibă prea multă activitate; dereglări ale ciclului menstrual; are stări de insomnie sau hipersomnie.
Simptomele care durează mai mult de două săptămâni și cu o severitate care împiedică desfășurarea normală a activităților zilnice indică prezența episodului depresiv, acesta putând primi diagnostiv după evaluarea psihiatrică. Persoanele care experimentează episoade repetate de depresie necesită tratament în desfășurare pentru prevenirea unei depresii mai severe, pe termen lung.
Diagnosticul depresiei este un fapt cert când se întrunesc criteriile de mai sus, dar prognosticul este în responsabilitatea persoanei ce trăiește depresia. Modul în care aceasta se mobilizează în procesul vindecării aduce cu sine schimbări în stilul de viață și recâștigarea vitalității. Mobilizarea vine de multe ori printr-un cumul de factori, interiori și exteriori: medicația psihiatrică pentru restabilirea echilibrului chimic, suportul familiei și persoanelor dragi, psihoterapia, stilul de viață: angajarea în activițăți fizice și sociale, somnul, alimentația și exercițiile fizice.
Cum învingem depresia
A trăi depresia într-o etapă dificilă din viața este un semnal de alarmă că persoana are nevoie de ajutor, iar a cere ajutor în condiția depresivă este un act de curaj, nu de slăbiciune. Spun aceasta pentru că, atunci când psihicul, emoționalul și corpul sunt inundate în modul descris mai sus, sunt amplificate teama respingere sau judecată.
Fiecare boală are o anumită semnificație, de exemplu răceala poate fi mobilizatoare în grija de imunitatea noastră. Astfel individul schimbă ceva în stilul de viață pentru a veni în ajutorul organismului. Privesc din aceiași perspectivă depresia, considerând că aceasta poate mobiliza resusele interioare (curaj, putere, încredere, perseverență) spre vindecare și resemnificare a experienței de viață. Individul învață să se îngrijească de sine și de cine este el în această lume. Pentru a vedea aceast punct de vedere este extrem de importantă conștientizarea bolii, tratarea ei cu ajutor de specialitate și abia apoi procesul vindecării.
