Oare știm să fim cu adevărat liberi?
Ce înseamnă libertatea noastră, de fapt?
Prin natura meseriei mele, dacă pot spune așa (căci o consider un mare dar de la Divinitatea acela de a putea vindeca spiritual semenii), am ajuns să lucrez cu tot felul de oameni. Ba chiar am lucrat și cu oameni aflați la închisoare pentru a afla cum au reușit să se adapteze la mediul ostil. Explorând motivațiile ascunse ale minților din spatele acțiunilor și cum corpul poate el însuși influența mintea, toate aceste experiențe mi s-au părut fascinante. O să le descoperi și tu în cele ce urmează.
Evadează din închisoarea minții
Îmi amintesc în mod special despre un bărbat care fusese eliberat din închisoare recent. M-a vizitat într-o dimineață la București în dorința de a scăpa de furie. Avea un caz foarte interesant pentru că furia lui nu numai că-i afecta viața, dar îl făcea să aibă și niște revelații profunde. Într-un final a reușit să lucreze cu mintea sa, dar reacțiile corpului său nu și le putea controla. Am început să lucrăm mai profund și prin anumite tehnici de respirație și meditație s-a vindecat într-un timp relativ scurt. Din acel moment, viața lui s-a schimbat complet și în câteva luni chiar m-a vizitat într-o mânăstire în india pentru a continua călătoria sa interioară.
Sunt multe astfel de exemple de viață remarcabile – acestea poate că nu au denumirile la modă de învățături new age. Sunt simple, dar cu toate acestea poți simți gustul adevărului în ele.
Îmi amintesc că citeam o scrisoare de la un pușcăriaș în care spunea cât de greu i-a fost în toți acești ani în închisoare, până în ultima zi de detenție. Mi-a scris așa: „Mă luptam mereu, sufeream cumplit, nu numai din cauza celorlalți colegi de pușcărie sau din cauza personalului închisorii, ci și din cauza propriei mele minți” se regăsea mereu în situația de a fi închis. „Mă luptam cu ideea că sunt închis până într-o zi când am abandonat ideea că sunt prizonier. Mi-am dat seama că este doar un loc în care mă aflu momentan. Nimic mai mult.” Într-o engleză simplă și nu foarte corectă, prozonierul a scris despre revelația sa, aceea că doar la suprafață era într-o închisoare, atâta tot. Când spunem pușcărie, ne gândim automat la evadare. La cum să ieși de acolo. Apoi, automat, toate gândurile și emoțiile se învârt în jurul acestei realități.
Trecerea dincolo de… limitele pe care ni le impunem
Există o etapă care vine în viață atunci când facem trecerea de la acest punct de vedere personal, cu toate motivațiile sale ascunse și îndreptă energia spre un punct de vedere mai amplu, panoramic, motivat de vastitatea vieții. Această trecere importantă se poate întâmpla pentru unii în ani de zile, pentru alții brusc. Dar o parte a acestei tranziții implică o fază de pauză, mai ales atunci când dispare punctul tău de vedere, dar nu ești încă în fluxul acela al unicității cu universul.
Acesta este momentul în care se naște încrederea și începem să funcționăm dintr-un spațiu al încrederii. Faci pur și simplu ce trebuie să faci fără a te agăța de modul tău egoist de a face lucrurile în trecut. E ca și când ai fost predat înapoi vieții. Aici apare starea aceea de a cunoaște oamenii potriviți la momentul potrivit. În timp ce poate fi important pentru tine să-ți acorzi timp și liniște, ai grijă să nu cazi într-o stare neproductivă.
Motivul pentru care mintea noastră face asta este pentru că este obișnuită cu vechea modalitate de a merge în timp pentru a găsi soluțiile din trecut și pentru că evită să funționeze din noul spațiu, dincolo de sine.
Viața din spațiul inimii
Dacă continuăm să mergem înainte, va răsări soarele pe strada noastră și ne vom adapta curând la noul fel de a fi. Apoi, viața va curge cu mai multă simplitate și frumusețe și va fi trăită pe deplin, în spațiul în care mintea nu va putea cunoaște sau înțelege pe deplin ce se întâmplă. Când mintea este ținută departe de preocupări, devine liniștită. Dacă ai grijă să nu deranjezi această stare și să rămâi în ea, vei vedea că este scăldată în lumină și o dragoste pe care n-ai mai cunoscut-o până acum; și totuși, o vei recunoaște, pentru că ea este însăși natura ta.
Odată ce ai trecut prin această experiență, nu vei mai putea fi aceeași persoană din trecut; mintea agitată s-ar putea să-ți mai joace feste și să-și impună propriile viziuni: dar efortul este susținut și continuu; până într-o zi când toate încorsetările mentale vor fi rupte și atunci identificările și atașările vor dispărea. Atunci experiența vieții va deveni mai profund concentrată în prezent.
